Victimele datoriei

Reacționezi sau acționezi?

Sursa: https://fnt.ro/2024/victimele-datoriei

Titlul articolului l-am împrumutat de la piesa de teatru a lui Eugen Ionescu. De ce? Rămâneți cu mine și veți înțelege.

Am lăsat pe pauză șirul de articole cu tema legată de metabolism pentru că am citit articolul lui Florin Preoteasa și, în creieraș, mi-a încolțit o întrebare sâcâitoare. Florin zice pe bună dreptate că dacă mâncăm sănătos, dar nu facem efort fizic, nu facem mare scofală.

Întrebarea mea este: de ce evităm efortul fizic?

Pornind de la motivație, descoperim că, la majoritatea oamenilor, motivația nu este intrinsecă, ca în cazul mâncării. Când mănânci, bam! Aproape instant, petrecere în creier! La mișcare, neurotransmițătorii, curierii care aduc toate cele necesare pentru party, apar mai târziu. De obicei, după efort și nu imediat când începe. Nu e fun! Doar dacă ne mișcăm în dormitor. Sau, poate, dacă dansăm, pentru cei dintre noi care nu moștenesc două picioare stângi.

Motivația de a face efort fizic este, de obicei, extrinsecă. În cel mai bun caz, pentru că ne simțim revigorați și în formă după ce îl facem; în cel mai rău caz, pentru că vrem să dăm bine în fața altora. Bărbații să impresioneze cu mușchii lor; femeile tinere să fie suficient de atrăgătoare ca să-și găsească un partener. Din păcate, bărbații își găsesc modalități mai comode să impresioneze pe toată lumea, în special dujmanii: își cumpără o mașină ultimul răcnet sau apelează la alte modalități prin care să semnaleze succesul lor. Femeilor, în momentul în care se mărită și fac un copil, nu le mai prea pasă de aspectul fizic. Din când în când, se frustrează când trebuie să meargă la vreo petrecere și nu mai încap în little black dress. Fug repede la sală cu o lună înainte ca să se producă minunea. Trece petrecerea, trece și elanul. Cinic? Poate! Haideți să studiem mai îndeaproape situația.

Motivația extrinsecă la bărbați este legată de competiție. De aceea sunt cei mai înfocați consumatori de sport competitiv.

Motivația extrinsecă la femei este mai mult legată de relații. Viața femeilor se învârte în jurul familiei sau al unui grup căruia îi aparține mai mult sau mai puțin.

Ce treabă are datoria cu motivația?

Există un studiu din psihologie care zice că oamenii sunt cei mai fericiți când se supun de bunăvoie unei autorități binevoitoare. Și dacă nu e binevoitoare, este nevoie de seducție ca să fie urmată. Vezi toate filmulețele de pe rețelele sociale cu promisiuni din ce în ce mai îndrăznețe, dar deșarte!

Mai există și cazul foarte trist când ne punem sub aripa unei autorități doar pentru că am fost predispuși la asta din copilărie, când abandonul emoțional al unui părinte s-a împletit cu abuzul fizic. Astfel, orice titlu, funcție sau poziție care semnalează autoritatea este urmat orbește.

Prin urmare, dacă autoritatea dispune să ne mișcăm fundul de pe canapea, o facem cu aplomb. E nevoie de efort? Aport! Soldați neînfricoșați!

Totuși, când e urmată orbește, putem deveni călăi sau victime și niciuna dintre variante nu este ceea ce ne dorim. Sunt studii care arată ce implicații înfiorătoare poate avea supunerea la ordinul unei autorități fără discernământ, fără să ne punem întrebări referitoare la scopul acesteia.

Despre ridicolul și grotescul care se nasc în astfel de situații este vorba în piesa de teatru Victimele datoriei. Este genială! Vă recomand să o vedeți sau să o citiți dacă nu ați făcut-o până acum.

Cum putem întoarce totul în folosul nostru?

Dacă motivația extrinsecă și autoritatea sunt definitorii pentru a ne urni din loc, putem face în felul următor:

Ne căutăm o autoritate binevoitoare care nu e musai să fie instructor sau antrenor; poate fi chiar un prieten sau cineva din familie. Apoi, folosim întrecerea pe post de morcov pe un teren sau la sală (în cazul bărbaților) sau mergem împreună undeva unde lumea se antrenează ca să mai socializăm și să ne mărim cercul de cunoștințe (în cazul femeilor).

Odată ce avem un punct de plecare, dacă dorim să evoluăm, vom găsi o groază de variante. Totul este să nu uităm să ne punem întrebarea dacă suntem ispitiți sau urmăm orbește vreun titlu impresionant.